Greșelile care m-au costat și de pe urma cărora plătesc și azi!

Nu are rost să mint, nu are rost să mă prefac, am făcut greșeli. Am făcut greșeli la nivel de moralitate, greșeli la nivel de cogniție și greșeli în domeniul spiritual. Pentru o mare parte din aceste greșeli mă iert și am compasiune față de mine, dar pentru altele, încă nu am reușit să o fac. Știu totuși că este necesar să o fac, pentru a mă putea vindeca, pentru a putea merge mai departe și pentru a avea o calitate decentă a vieții. Nu este însă un lucru ușor să lucrezi cu propria ta minte care nu are nici cel mai mic interes să te facă să fi fericit. Nu este menirea creierului nostru ca să ne facă să ne simțim bine. El caută doar supraviețuirea și este nevoie să îl educăm pentru a putea fi optimizat pentru succes și stare de bine.

Prima mare greșeală pe care am făcut-o a fost pe la vârsta de 20 ani. Atunci am intrat în posesia unei sume de bani, sumă cu care puteam să îmi cumpăr o garsonieră confort 3 în Cluj. Țin minte că am și văzut una, dar dorința mea de a avea o mașină, a fost mult mai mare decât dorința de a mă muta dintr-un mediu disfuncțional și abuziv. Eram obișnuit cu disfuncția, cu abuzul, cu neglijența, cu mizeria, cu neputința și nu am avut curajul să ies din acest Matrix. Așa că mi-am cumpărat o mașină, iar restul de bani i-am pierdut investind în afaceri neprofitabile.

A doua mare greșeală pe care am făcut-o are legătură cu magazinul naturist la care am lucrat. Deși mi s-a oferit atunci o șansă foarte faină de a munci și de a face parte dintr-un proiect interesant, totuși eu nu am putut să duc la bun sfârșit acest proiect și am lăsat mândria și orgoliul să preia controlul. Am ales calea lui Hristos, calea Ortodoxiei, dar în loc să devin mai plin de iubire, am devenit ciudat și temător și am început să resping alte sisteme spirituale (inclusiv cele care erau promovate în acel mediu de la job). Această rebeliune a mea, precum și atașamentele nesănătoase au făcut ca eu să stric relațiile de acolo, iar cealaltă parte a avut grijă ca eu să nu fiu înțeles și iertat, iar la scurt timp am fost exclus din acel proiect. Apoi am intrat într-un soi de depresie (care nu era neapărat ceva nou, dar era mai intensă) care mi-a provocat tot felul de probleme și blocaje.

A treia mare greșeală a fost la Facultatea de Teologie. Acolo m-am dus imediat după situația cu magazinul, pentru că sufeream foarte tare și pentru că am crezut, că de acolo va veni tămăduirea mea. În naivitatea mea, am făcut legătura între Hristos cel plin de iubire și mediul teologic format din preoți, profesori și studenți. Din păcate nu am reușit să mă integrez, dar am luptat și am perseverat până în anul 4. Apoi chiar înainte de a termina am clacat, am decăzut și am renunțat la tot și la toate. S-a întâmplat lucrul acesta deoarece am cerut ajutor și toată lumea mă respingea. Nu am mai putut îndura acele sentimente, nu înțelegeam de ce oamenii mă tot evită și de ce nu se găsește nici măcar unul care să vrea să fie alături de mine (la nivel emoțional, așa cum aveam nevoie). Bine, este totuși necesar să menționez că mi s-au mai oferit unele șanse, dar mereu am fost etichetat și considerat nemerituos. Le primeam cumva în scârbă iar eu simțeam asta. Am primit un soi de milostenie/despagubire financiară, după care am simțit în mod clar că nu mai sunt dorit. Au trecut anii până in 2023, an în care mi s-a oferit o nouă șansă, dar nici de data aceast nu am simțit dragoste creștinească, fiindcă mi s-a spus pe față că sunt vampir energetic și paranoia. Mi s-au pus aceste etichete, deoarece aveam obiceiul de a trimite mesaje prin care ceream ajutor, neștiind cum să mă descurc cu un tată care mă termina din punct de vedere psihic (altă poveste dură). Vă spun sincer că am fost foarte șocat să observ că aceste persoane nu au deloc empatie față de mine și față de suferința mea. Și am fost în șah mat. M-am simțit oribil, pus la zid și judecat foarte dur.

În concluzie, cam acestea au fost marile greșeli ale vieții mele. Sunt greșeli care m-au smerit, greșeli care m-au modificat fizic și psihic și greșeli care m-au ajutat să înțeleg profunzimea acestei vieți. Am văzut și am simțit pe pielea mea, că viața nu te așteaptă cu ghilrande și petale de trandafir, ci îți oferă destul de des - pastile amare.

Dar la fel ca David, finalizez și eu prin a spune că îmi pun nădejdea în Dumnezeu și am încredere că El poate să restaureze totul. Dacă nu aici pe pământ, atunci măcar dincolo în lumea spirituală, lume în care eu cred cu tărie.

Doamne ajută, Doamne iartă, Doamne vindecă!