Rădăcina sentimentului de inferioritate

Rădăcina sentimentului de inferioritate

După ce am scris primul articol, am primit provocarea de a scrie un alt articol în care să merg mai adânc și să caut rădăcina sentimentului de inferioritate. Nu este greu de dedus că orice rădăcină se află în copilărie sau chiar înainte de momentul nașterii, la momentul concepției. Se știe foarte bine că noi suntem prelungirile părinților noștri și preluăm și ne luptăm cu traumele lor nerezolvate. Primim o informație în ADN-ul nostru de la înaintași și dăm mai departe informația urmașilor noștri.

Dar, chiar dacă genetica are un rol important, epigenetica este și mai importantă. Oamenii din mediul în care ne dezvoltăm au șansa să schimbe foarte multe lucruri, dacă acționează corespunzător. Dacă părinții, educatorii și frații oferă copilului foarte multă dragoste necondiționată, atunci copilul învață că lumea este un mediu sigur și că nu trebuie să se teamă sau să se simtă inferior altor persoane. Copilul care este mereu încurajat să se exprime și să facă diferite lucruri va ajunge mai târziu să aibă curaj și în viață. În schimb, copilul care nu este încurajat și care trăiește în condiții mizere și de stres va vedea că lumea este strălucitoare și frumoasă, dar nu va simți că are acces la această lume, deoarece va considera că nu o merită.

Aceste sentimente de inferioritate, vină și rușine sunt foarte greu de vindecat deoarece s-au format în ani sau chiar zeci de ani. Foarte multe persoane devin conștiente de acest lucru și vor să schimbe situația cât mai rapid, dar, din păcate, nu există soluții rapide pentru această problemă. O falsă credință că ai încredere în tine nu va ajuta deloc sau va ajuta foarte puțin. Este nevoie ca o astfel de persoană să înceapă să depună o muncă foarte consistentă și să reclădească tot ceea ce nu a fost clădit în copilărie. Problema care apare în acest caz este aceea că adulții din jurul său nu îl vor menaja și nu îl vor mai trata niciodată precum un copil rănit. Va trebui să detecteze copilul interior care nu s-a dezvoltat suficient și să-i ofere zilnic acea dragoste necondiționată pe care nu a primit-o la timpul potrivit.

Ajută foarte mult psihoterapia, cititul, mersul la biserică, timpul petrecut în natură, ținerea unui jurnal și orice altă tehnică ce relaxează și ajută la o mai bună capacitate de reflecție.