Religia. Adevăr sau mecanism de Cooping?

Cuvântul religie vine de la "re-ligare", adică refacerea legaturii cu Dumnezeu. Se spune că prin păcate noi deteriorăm această relație și atunci este nevoie să apelăm la religie pentru a repara ceea ce am stricat. Așa să fie oare?

De foarte multe ori oamenii apelează la religie, spiritualitate sau alte astfel de demersuri deoarece au probleme pe care nu le pot rezolva și nu le pot controla. Iar ceea ce nu putem controla, punem pe seama lui Dumnezeu. Acum eu nu spun că nu este bine așa și că ar trebui să facem altfel. Cu siguranță că orice metodă care ajută, alină și diminuează suferința psihică, este de un real folos. Problema apare atunci când noi devenim disperați în acest proces și căutăm să îl forțăm pe Dumnezeu să repare ceea ce este stricat, sau ceea ce noi am stricat. Strigăm tare către El, dar El rămâne liniștit, aproape că pare că nu este atins de suferința noastră.

Atunci noi acceptăm starea în care ne aflăm și adorăm în continuare un Dumnezeu rece și distant, sau ne retragem din relație simțindu-ne ofensați. Totuși mai și cochetăm cu religia ca să vedem dacă s-a mai schimbat ceva, dacă acest Dumnezeu nemilos, devine totuși mai milos, sau dacă am reușit să facem suficiente fapte bune care să îl determine să ne ajute (eu am dat, Tu de ce nu dai?).

Sunt foarte mulți oameni care supracompensează lipsa lor de inteligență, de abilități, de succes în viață cu religia. Ei află din acele scrieri, că nu viața aceasta este cea mai importantă, ci viața următoare, așa că se pot relaxa cu privire la lipsa de rezultate, spunând că: oricum nu contează nimic din cele materiale (dar tot frustrat ești fără un minim de confort, nu?).

Însă tot acest mecanism, abordat în acest mod, nu ajută la modul fundamental, deoarece omul tot are nevoie de rezultate, de succese, de senzații, etc. El vede la alți oameni că obțin, că luptă, că trăiesc din plin, adică îl trăiesc pe Dumnezeu, în timp ce ei stagnează. Uneori Îl țin ca pe o asiguarare de viață de dincolo, neavând niciodată curaj să afle mai mult. 

Soluția la toate aceste probleme este curiozitatea sfântă. Omul curios caută neobosit răspunsuri, iar dacă nu le gășește, merge și caută în altă parte. Omul deștept ajunge să înțeleagă, că nu se poate baza pe ceea ce spun alții că el ar trebui să facă și încearcă să își creeze el un drum al său care să îl mulțumească mai mult. A lucra pentru visul altcuiva, sau pentru ideologia altcuiva, nu este o soluție prea creativă, ci este o soluție de compromis, care te face să fi un om asemănător cu ceilalți oameni, un om care are un CNP iar la final va avea un certificat de deces. Atât suntem noi oare, doar atât?

Din toate acestea sper că nu s-a înțeles ceva greșit. Eu de exemplu promovez religia, credința, relația cu Dumnezeu dar nu promovez să te încrezi în oameni. În nici unul, indiferent de statutul său. Cheia este doar in interior, niciodată în exterior. 

Îndrăznește!