Sentimentul de inferioritate

În viața noastră, avem o serie de interacțiuni zilnice: la locul de muncă, în concedii, în grupul de prieteni, la diferite conferințe, etc. Cunoaștem o sumendenie de oameni și este posibil ca de multe ori să comparăm viața noastră cu viețile lor. Unii o facem în mod conștient iar alții în mod inconștient. Prin această activitate de gândire, oamenii decid cum să se comporte mai departe cu persoana respectivă. Există o tendință clară de a nu fi foarte atenți cu oamenii pe care îi considerăm inferiori și să fim exagerat de atenți cu cei pe care îi considerăm ca fiind cu un statut mult mai înalt. Ne gândim că poate ne vor fi de folos, ne vor ajuta și vor constitui o resursă pentru supraviețuirea noastră. Cu toții știm că este bine să cunoști un avocat, un medic sau un alt specialist care te poate ajuta în diferite situații.

Sentimentul de inferioritate apare atunci când acordăm o importanță mult prea mare calităților și realizărilor celuilalt, uităm cu desăvârșire de calitățile noastre și facem o comparație bazată doar pe câțiva indicatori, fără a lua în calcul imaginea de ansamblu. Este posibil să avem o frustrare legată de partea financiară, să simțim că nu putem să depășim un anumit nivel, iar când cunoaștem o persoană cu un venit consistent să ne simțim inferiori. Noi ne cunoaștem pe noi înșine și știm că am încercat și am muncit, dar pur și simplu ne-au lipsit acele calități care să ne propulseze la fel de sus precum a ajuns persoana pe care noi o admirăm (în cel mai bun caz) sau o invidiem (într-un caz mai nefericit).

Acest sentiment de inferioritate poate avea unele valențe pozitive (ne smerim, ne comportăm cu respect, căutăm să învățăm de la acel om în fața căruia ne simțim inferiori) dar poate avea și foarte multe valențe negative (emoții distructive în corp, stimă de sine redusă, lipsă de credință, incapacitate de a vedea propriile realizări). Este așadar important, ca noi să fim atenți la ceea ce simțim și să alegem să reacționăm în cel mai potrivit mod. De multe ori oamenii nu reușesc să gândească rațional și lasă emoțiile să preia controlul situației. Când se întâmplă așa noi nu ne mai comportăm natural, nu mai suntem autentici, ci încercăm să folosim tot felul de măști pentru a compensa acea stare care spune că noi nu suntem suficienți de buni.

“Vinovată” de această situație este bineînțeles și societatea, care pune un așa de mare accent pe rezultate, bogăție, ceea ce se vede și mai puțin pe ceea ce nu se vede (caracter frumos, inimă bună, intenții curate). Însă această „vinovăție” a societății este un element pe care nu îl putem controla și nu îl putem schimba. Noi putem schimba doar cum răspundem la aceste presiuni sociale și astfel să ne stabilim o serie de valori foarte clare. Claritatea valorilor pe care o persoană și le stabilește este direct proporțională cu sentimentele sale vizavi de propria persoană. Spre exemplu un călugăr (indiferent de religie) care a ales sărăcia, castitatea și ascultarea, nu va avea sentimente de inferioritate în fața unui om de afaceri care are 10 milioane de dolari în bancă. Acest călugăr are alte valori și se mulțumește cu puțin iar omul de afaceri are alte valori și își dorește să obțină cât mai multe lucruri materiale. Aici nu se pune problema despre cum este mai bine sau cum este mai rău, ci mai degrabă e importanta claritatea în gândire. Atât călugărul cât și omul de afaceri, ambii se pot simți împliniți și totodată ambii se pot simți frustrați și inferiori dar nu sunt bine armonizați cu acea cale pe care au ales-o în viață. Desigur că sunt cazuri în care nu noi am ales ce vom face cu viața noastră (ci ne-am lăsat influențați) și ajungem la nemulțumire sau se mai poate întâmpla ca noi să alegem dar să constatăm că acel mod de a trăi nu ni se potrivește.

Oricare ar fi motivele pentru care noi cădem în sentimente de inferioritate, este important să le recunoaștem iar mai apoi să acționăm, pentru a reuși să ne reglăm emoțional. Coachingul poate să reprezinte un proces foarte bun pentru optimizarea proceselor mentale și ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, pentru a putea să ne stabilim obiective de viitor care să ne împlinească.